Fara bani, fara o directie prestabilita, cu un rucsac in spate, tinerii din Asociatia „Lume Buna” au testat bunatatea romanilor. Cei cu suflet bun le-au dat de mancare si le-au oferit un loc unde sa se odihneasca. Si, pentru ca experienta, de numai doua zile, nu l-a convins din punct de vedere „stiintific”, David s-a decis sa continue aventura. De data asta, de unul singur. Astfel, la 3 iunie, s-a asezat la o margine de drum si a asteptat o masina care sa-l duca spre Hunedoara. Cu doar 10 lei in buzunar, „pentru cazuri de urgenta”, David a pornit la drum cu scopul de a afla daca mai exista oameni buni pe plaiurile mioritice. Nu stia incotro se indreapta si s-a lasat condus de soferii generosi, care primeau in masina lor un autostopist necunoscut.
„Un om fericit”
Prietenii si cei care ii citesc blogul stiu despre David ca e un om fericit. De altfel, intreaga lui calatorie si cele mai interesante descoperiri le-a impartasit cu prietenii lui de pe net. „Doresc sa gasesc oameni buni si sa invat sa fiu multumit cu ce am”, povestea David la inceputul calatoriei.
Si-a luat ramas bun de la prieteni si familie si a inceput sa-si ia in serios rolul de autostopist. “Ma duceti fara bani?”, acestea erau primele cuvinte pe care David le adresa necunoscutilor.
Prima masina l-a dus la Beius. Pe drum, David si soferul necunoscut au inceput sa povesteasca. „In general, a fost ok, am vorbit despre viata si i-am povestit despre experimentul meu. Am descoperit atunci ca, daca te deschizi in fata oamenilor, se vor deschide si ei fata de tine”, povesteste tanarul explorator.
Din Beius, David si-a continuat drumul si a ajuns in Hunedoara. Oboseala a inceput sa-si faca simtita prezenta. Tanarul calator a pornit in cautarea unui loc unde ar putea sa doarma. Ajungand in autogara, s-a asezat pe niste scaune si a atipit acolo cateva ore. Doi dintre soferii cu care a calatorit i-au oferit lui David niste bani sa-si cumpere de mancare. Asa ca, a doua zi, adolescentul a putut sa-si cumpere un hamburger si sa porneasca, mai departe, la drum.
In calatoria sa, monumentele si peisajele romanesti l-au convins pe oradean ca e bine sa nu stai acasa. In Hunedoara l-au gazduit si i-au dat sa manance niste cunostinte de pe net. „Nu am cerut niciodata nimic. Oamenii pe care i-am intalnit si carora le povesteam despre ce fac eu, se ofereau sa ma ajute. Unii imi dadeau sa mananc, altii imi dadeau bani. Cea mai mare suma pe care am primit-o a fost de 20 de lei. Insa eu nu am luat decat 10. Niciodata nu am avut la mine mai mult decat atat. Asta era regula pe care am pastrat-o in explorimentarea mea”, declara omul fericit.
Pornind din nou la drum, David a ajuns in Sibiu. Era ora 23 si primise deja trei refuzuri pentru un loc unde sa doarma. Putin descurajat, calatorul pe bani putini a gasit un Hostel. A intrat in vorba cu o tanara care lucra acolo si, dupa lungi discutii, a primit un pat unde sa se odihneasca. „La inceput, nu m-a crezut ca nu am bani. Dar dupa ce am inceput sa-i povestesc despre experimentul meu, m-a cazat acolo si m-am ales si cu un mic dejun”, isi aminteste David.
Drumu-i greu
Fiind coordonator la Free Hugs, David a ajuns sa cunoasca diferite persoane din diferite orase. In Sibiu a stat doua zile si a avut parte de un tur al orasului alaturi de prietenii sai. Desi a fost impresionat de oras, David si-a luat harta si rucsacul si a pornit la drum. Cu pancarda pe care scria Ramnicul Valcea in mana, tanarul astepta o masina care sa-l duca fara bani. Asteptarea a adus cu ea dezamagirea si frica. Era de mult noapte si doi soferi ii spusesera ca nu il duc fara bani. „Am fost demoralizat, pentru ca refuzurile au venit unul dupa altul”, suspina David. Insa entuziasmul i-a revenit imediat. Cand a auzit intrebarea autostopistului: „Ma duceti fara bani?”, soferul unui TIR i-a raspuns zambind: „Desigur, asa se face in toata Europa”. Dupa o escala in Ramnicul Valcea, David a pornit spre Bucuresti. Astfel, a ajuns in Capitala in decursul a patru zile, cu noua masini.
La Bucuresti, calatorul a apelat la o persoana cu care nu s-a vazut niciodata, dar cu care a mai vorbit pe internet. Aceasta i-a lasat cheile in cutia postala si i-a pus la dispozitie apartamentul sau. Dupa doua zile, David s-a mutat in mansarda unei firme, unde a stat alte sase zile. Pentru ca generozitatea trebuie si rasplatita, aventurierul s-a oferit sa lucreze. A instalat un blog si a facut un minitraining la firma unde era gazduit. Apoi, s-a intalnit cu Razvan, cel de la care a auzit despre „explorimentare”, si au pornit impreuna spre mare. Pe autostrada, cei doi prieteni asteptau o masina care sa-i duca la Medgidia. „Am fost surprins sa vad ca opreste un mertan si la volanul lui se gasea un adevarat bulibasa. Atunci am descoperit ca bunatatea poate veni de la persoane de la care nu te astepti. Chiar daca avea burta, asculta manele la maximum si conducea un o masina de lux. Cand i-am spus ca nu avem bani, raspunsul lui: „Si ce?”, mi s-a parut cel mai sincer de pana atunci”, isi aminteste David.
La mare, cei doi calatori au avut parte de putina distractie si de o mini-vacanta. Ajunsi in Constanta, au mai recrutat un prieten, si astfel au ajuns sa calatoreasca cu cortul. Au primit bani si mancare de la niste amici si, ajunsi la autostop, au fost luati de o masina de teren. „Cel mai ciudat a fost faptul ca auzisem despre oamenii din Dobrogea ca sunt destul de rautaciosi. Eu unul, pot sa spun ca aici a fost singurul loc unde nu am fost niciodata refuzat. Odata, am ajuns sa fim sapte intr-o masina. Desi erau deja patru inauntru, nu au refuzat sa primeasca in masina alti trei necunoscuti”.
Spre casa
Cei doi prieteni au luat-o spre alte meleaguri, dar David s-a gandit sa porneasca spre Oradea. Insa, s-a decis sa aleaga cel mai lung traseu posibil, asa ca a luat-o catre Suceava. A intervenit un prieten care s-a oferit sa-l duca la Sighisoara la Festivalul Medieval si sa-i plateasca si cazarea. Nu putea sa-l refuze. A doua zi, David era decis sa faca primul lui „couchsurfing”. A cautat pe internet o persoana din Sighisoara care sa primeasca un strain in casa fara casa. Si a gasit! Dupa aceasta experienta inedita, calatorul a pornit spre Brasov. A ajuns sa cunoasca orasul si mai ales gara, unde a si dormit. Pornind tarziu din oras, spre Sinaia, David s-a gasit pe un drum pustiu, intr-o bezna totala si-n frig. Iulie, si doar 17 grade afara! Pe la miezul noptii, un TIR s-a oprit si l-a luat pe calator la drum. Soferul TIR-ului i-a oferit mancare si a inceput sa-i povesteasca oradeanului despre viata lui.
Ajuns in Bucuresti, a pornit spre Braila si de-acolo la Galati. Aici a dormit la rudele unui prieten din Iasi, care nu-l cunosteau. „Au fost foarte draguti. Imagineaza-ti ca, la 10 jumatate seara, te suna cineva si te roaga sa cazezi un necunoscut. Au fost primele persoane in varsta la care am stat. Pana acum, am fost gazduit de tineri”, povesteste David.
A doua zi, a pornit spre Iasi, unde a facut din nou „couchsurfing”. Apoi, si-a ales destinatia Suceava si a pornit intr-acolo. Nu a stat mult, dorul de casa l-a manat, mai intai spre Sighetul Marmatiei. Aici, exploratorul a avut parte de o gazduire mai neobisnuita. A fost primit sa doarma intr-un spital, pe niste scaune. Dupa o calatorie ce a durat 33 de zile, David s-a intors la Oradea.
Acum, tanarul calator are planuri si mai marete. „Nu stiu inca nimic sigur, dar am niste idei. As dori sa vad cum e viata la tara sau sa fac un tur prin Europa”, spune el.
Calatoria pe care David a facut-o e o experienta de viata, care merita povestita. „Am invatat sa fiu mai deschis, sa am mai mult curaj. Am descoperit ca peste tot sunt oameni buni. As vrea sa merg si in Oltenia, sa nu zica cineva ca acolo nu sunt persoane bune la inima.”, declara David, calatorul optimist. (Corina Todireanu)
